7 semnale prin care o pisică cere ajutor

Pisicile rareori strigă după ajutor.

Suferința lor se vede în schimbări mici, pe care stăpânii îngrijorați le pot trece ușor cu vederea.

Într-o zi pisica ta moțăie în razele soarelui, iar în următoarea se ascunde, mieună ciudat sau refuză mâncarea. Aceste schimbări mărunte sunt adesea primele semnale că ceva nu este în regulă. Dacă înveți să le citești din timp, îi poți scuti animalul de durere - și uneori îi poți salva viața.

De ce cer pisicile ajutor atât de discret

Pisicile domestice sunt încă „programate” ca prădători mici care sunt, în același timp, și pradă. În sălbăticie, a arăta slăbiciune poate fi periculos. De aceea tind să ascundă boala, frica și durerea până când situația devine serioasă.

În locul unor țipete dramatice, pisicile trimit un grup de mesaje subtile prin corp, voce și rutină. Stăpânii care cunosc aceste semnale pot reacționa înainte ca o problemă mică să devină o urgență.

Pisicile rareori se îmbolnăvesc „brusc” foarte grav. De multe ori au șoptit după ajutor zile sau săptămâni înainte.

Semnalul 1: schimbare bruscă a apetitului sau a consumului de apă

O pisică sănătoasă poate fi mofturoasă, dar de obicei este consecventă. Când acel tipar se schimbă brusc, animalul tău poate cere ajutor.

• Mănâncă mult mai puțin sau nu mai mănâncă deloc: posibilă durere dentară, greață, stres, boală de organ.
• Bea mult mai mult decât de obicei: posibil diabet, boală renală, probleme tiroidiene.
• Aleargă la bol, dar pleacă fără să mănânce: adesea un semn de durere în gură sau greață.

Orice pisică ce refuză complet hrana timp de 24 de ore, sau o pisică mai în vârstă căreia îi scade brusc pofta de mâncare, ar trebui văzută rapid de un veterinar. Pisicile pot dezvolta o afecțiune hepatică periculoasă dacă nu mănâncă nici măcar pentru o perioadă scurtă.

Semnalul 2: ascundere și evitarea contactului

Majoritatea pisicilor se bucură de rutine familiare: locuri preferate, ore previzibile de somn, contact blând cu oamenii de încredere. Când o pisică de obicei încrezătoare începe să dispară sub paturi, în spatele mobilei sau în dulapuri, ceva poate fi serios în neregulă.

O pisică ce alege brusc locuri întunecoase, greu accesibile nu este „dramatică” - s-ar putea să o doară sau să îi fie frică.

La ce să fii atent

Notează dacă pisica ta:

• Nu te mai întâmpină la ușă sau în bucătărie.
• Părăsește camera imediat ce intră cineva.
• Stă într-un singur ascunziș ore întregi și se opune când încerci să o muți.
• Se ascunde după ce mănâncă sau folosește litiera, ca și cum ar fi epuizată.

Ascunderea poate semnala durere, frică, hărțuire din partea altui animal, sau o boală care face pisica să se simtă vulnerabilă.

Semnalul 3: schimbări în litieră

Litiera este un sistem de avertizare timpurie, deși deloc „glamour”. Multe afecțiuni serioase apar mai întâi ca mici schimbări în urinare sau scaun.

Schimbare	Posibilă semnificație
Se chinuie în litieră, puțină urină sau deloc	Blocaj urinar sau cistită; urgență la motani
Mers frecvent cu doar câteva picături de urină	Vezică dureroasă, infecție, cristale
Sânge în urină sau în scaun	Boală a vezicii, iritație intestinală, paraziți, altă boală
„Accidente” bruște în afara litierei	Durere, artrită, stres, litieră murdară, problemă urinară sau digestivă
Scaun foarte tare și uscat	Constipație, deshidratare, problemă de dietă

Un motan care merge repetat la litieră, se chinuie și nu produce urină sau produce foarte puțină are nevoie de îngrijire veterinară urgentă. O vezică blocată poate fi fatală în câteva ore.

Semnalul 4: vocalizare neobișnuită

Fiecare pisică are propriul „limbaj”. Cheia este să observi când se schimbă. O pisică aflată în suferință poate:

• Să înceapă să plângă noaptea, deși înainte nu făcea asta.
• Să urle în litieră sau când încearcă să sară.
• Să scoată țipete în timp ce se plimbă neliniștită prin casă.
• Să devină neobișnuit de tăcută, pierzând mieunatul ei „vorbăreț” de obicei.

Mieunaturile noi, intense sau persistente sunt adesea mai puțin despre „a fi enervantă” și mai mult despre a încerca să fie înțeleasă.

Urletele puternice pe timp de noapte la pisicile în vârstă pot indica durere, confuzie sau tensiune arterială ridicată. O pisică ce plânge când este atinsă sau ridicată poate proteja o zonă dureroasă.

Semnalul 5: postură, mișcare și schimbări în îngrijire (toaletare)

Pisicile sunt în mod natural atletice și țin la faptul că sunt suple și curate. Schimbările de postură sau de toaletare dezvăluie adesea disconfortul cu mult înainte să apară alte semne.

Indicii corporale subtile

• Postură cocoșată: stă jos sau culcată cu capul jos, spatele rotunjit, labele strânse.
• Mers rigid: reticență la sărit, urcă scările încet, ezită înainte să sară pe mobilă.
• Tresărire sau șuierat la atingere: mai ales în zona spatelui, abdomenului sau articulațiilor.
• Respirație rapidă, superficială: sau nări dilatate în repaus.

Semnale de alarmă la toaletare

• Blană grasă, ternă, care arată „neîngrijită”.
• Câlți (încâlciri) în zone pe care înainte le curăța ușor.
• Toaletare excesivă într-o zonă până când blana se rărește sau dispare.
• Miros puternic deoarece pisica nu se mai spală corespunzător.

Când o pisică odinioară foarte meticuloasă nu se mai toaletează, acesta este adesea unul dintre cele mai clare semne că nu se simte bine.

Semnalul 6: oscilații de comportament și schimbări de dispoziție

Comportamentul este o oglindă a felului în care se simte o pisică. Schimbările bruște - în orice direcție - pot semnala suferință emoțională sau fizică.

Fii atent la:

• O pisică prietenoasă care devine retrasă sau chiar agresivă.
• O pisică calmă care devine brusc lipicioasă, te urmărește constant.
• Sensibilitate nouă la zgomote, vizitatori sau alte animale.
• Somn crescut, combinat cu mai puțină joacă sau curiozitate.

Durerea, problemele tiroidiene, tulburările neurologice și stresul cronic se pot manifesta astfel. La fel și doliul după pierderea unei persoane sau a unui animal din casă.

Semnalul 7: schimbări bruște de greutate și aspectul blănii

Scăderea sau creșterea în greutate pe parcursul săptămânilor sau lunilor este ușor de ratat când îți vezi pisica zilnic. Totuși, pentru veterinari, aceste schimbări sunt indicii importante.

Semne de avertizare pot include:

• Simți mai pronunțat oasele de pe coloană sau șolduri când mângâi pisica.
• Burtă lăsată care pare mai grea, deși mănâncă aproximativ la fel.
• Blană care se rărește sau pete fără păr, mai ales împreună cu scădere în greutate.
• Schimbări în felul în care îi vine zgarda sau hamul.

Trece-ți mâinile ușor peste pisică o dată pe săptămână. Vârfurile degetelor observă schimbări pe care ochii le ignoră.

Scăderea treptată în greutate poate indica boală renală, probleme tiroidiene, boală intestinală sau cancer. Creșterea rapidă în greutate poate sugera supraalimentare, lipsă de mișcare sau afecțiuni care afectează metabolismul.

Când un „obicei ciudat” este de fapt un semnal de alarmă

Mulți stăpâni se tem să nu exagereze. Un ghid util este combinația dintre schimbare și durată. Un comportament nou care durează mai mult de câteva zile, sau apare împreună cu un alt semn îngrijorător, merită atenție.

Situații în care a aștepta este riscant includ:

• Se chinuie să urineze, mai ales la motani.
• Refuz complet al oricărei hrane timp de 24 de ore.
• Vărsături repetate sau diaree cu sânge.
• Respirație pe gură deschisă sau efort respirator evident.
• Prăbușire bruscă, dezorientare sau convulsii.

În aceste cazuri, contactează imediat un veterinar sau o clinică de urgență, chiar și noaptea. Pisicile se pot deteriora rapid când sunt afectate sisteme precum respirația, hidratarea sau urinarea.

Modalități practice de a-ți monitoriza discret pisica

Câteva obiceiuri simple te pot ajuta să prinzi din timp aceste șapte semnale, fără să-ți transformi casa într-o clinică.

• Cântărește-ți pisica lunar cu un cântar de baie și notează rezultatele.
• Fă rapid o poză cu telefonul corpului pisicii din profil de câteva ori pe an.
• Verifică zilnic litiera pentru bulgări, consistență și eventual sânge.
• Observă cum sare pisica pe și de pe suprafețele ei preferate.
• Ține un carnețel mic sau un jurnal într-o aplicație cu schimbările observate.

Aceste verificări „tăcute” se integrează în viața de zi cu zi și îi oferă veterinarului informații valoroase dacă mai târziu apare o problemă.

Înțelegerea stresului, fricii și durerii la pisici

Trei termeni se suprapun des în comportamentul felin: stres, frică și durere. Pot arăta similar, dar au cauze diferite.

• Stresul este răspunsul corpului la provocări constante: zgomot, conflict cu un alt animal, plictiseală, lipsa locurilor de ascuns.
• Frica este reacția la o amenințare specifică, cum ar fi un vizitator gălăgios sau un câine care latră.
• Durerea este disconfortul fizic, care poate fi acut (o accidentare bruscă) sau cronic (artrită, boală dentară).

O pisică cu durere cronică poate reacționa mai puternic la stresul de zi cu zi și poate părea „morocănoasă” sau „neprietenoasă”. Reducerea zgomotului, oferirea unor ascunzători sigure și menținerea unor rutine blânde și previzibile pot scădea stresul și pot face mai ușor de observat câtă durere rămâne dedesubt.

Situații din viața reală care ar trebui să te facă să acționezi

Imaginează-ți o pisică de 10 ani care începe să doarmă pe podea în loc de canapea, mănâncă puțin mai puțin și sare stângaci de pe pat. Nimic dramatic, fără țipete puternice. Mulți stăpâni presupun: „doar îmbătrânește”. În realitate, acestea pot fi semne clasice de durere articulară, pe care un veterinar o poate adesea ameliora prin tratament.

Un alt exemplu: un motan tânăr începe să meargă la litieră din oră în oră, produce doar bulgărași foarte mici, apoi își linge organele genitale. Între drumuri poate părea încă jucăuș. Acesta nu este un obicei comportamental; se poate transforma rapid într-un blocaj care pune viața în pericol.

Răspunsul timpuriu la aceste semnale discrete poate însemna tratament mai scurt, costuri mai mici și mult mai puțină suferință pentru animal.